stogoman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stogoman a. se zice de oile jumătate țigăi. [V. stogoș].
stogoman (Dicționaru limbii românești, 1939)
stogomán, -ă adj. (d. stog). Țurcan corcit cu țigăŭ. Lînă stogomană, lînă maĭ suptire și maĭ lungă și maĭ groasă de cît țigaĭa. – Și stógoș și stogoșát. Căcĭulă stogoșată (Al.), căcĭulă țuguĭată.