stoarcere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOÁRCERE, stoarceri, s. f. Acțiunea de
a stoarce; stors
1. –
V. stoarce.stoarcere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stoárcere s. f.,
g.-d. art. stoárcerii; pl. stoárceristoarcere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stoarcere f. lucrarea de a stoarce.
stoarcere (Dicționaru limbii românești, 1939)stoarcere f. Acțiunea de a stoarce.
stoarcere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOARCÉRE, stoarceri, s. f. Acțiunea de
a stoarce; stors
1. —
V. stoarce.