stiva - explicat in DEX

stiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.

stiva (Dicționar de neologisme, 1986)
STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare].

stiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare)

stiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 stiveáză

stiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. — Din stivă.