stereoscopic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOSCÓPIC, -Ă, stereoscopici, -ce, adj. Care aparține stereoscopiei, privitor la stereoscopie; obținut sau funcționând prin stereoscopie, bazat pe stereoscopie. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréoscopique.stereoscopic (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOSCÓPIC, -Ă adj. De stereoscopie. ◊
Cinematograf stereoscopic = cinematograf la care imaginile apar în relief. [Cf. fr.
stéréoscopique].
stereoscopic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!stereoscópic (-re-os-co-/-o-sco-) adj. m.,
pl. stereoscópici; f. stereoscópică, pl. stereoscópicestereoscopic (Dicționaru limbii românești, 1939)*stereoscópic, -ă adj. (d.
stereoscop). Relativ la stereoscop:
vedere stereoscopică.stereoscopic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOSCÓPIC, -Ă, stereoscopici, -ce, adj. Care aparține stereoscopiei, privitor la stereoscopie; obținut sau funcționând prin stereoscopie, bazat pe stereoscopie. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréoscopique.