stereoplanigraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOPLANIGRÁF, stereoplanigrafe, s. n. Aparat care servește la întocmirea hărților și a planurilor topografice. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréoplanigraphe.stereoplanigraf (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOPLANIGRÁF s.n. Aparat folosit pentru întocmirea de hărți și planuri topografice, după stereograme aeriene și terestre. [Cf. fr.
stéréoplanigraphe].
stereoplanigraf (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOPLANIGRÁF s. n. aparat pentru întocmirea de hărți și planuri topografice după stereograme aeriene și terestre. (< fr.
stéréoplanigraphe)
stereoplanigraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereoplanigráf (-re-o-pla-ni-graf) s. n.,
pl. stereoplanigráfestereoplanigraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOPLANIGRÁF, stereoplanigrafe, s. n. Aparat care servește la întocmirea hărților și a planurilor topografice. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréoplanigraphe.