stereoscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOSCÓP, stereoscoape, s. n. Dispozitiv optic care servește la examinarea stereogramelor, făcând ca imaginile lor să apară în relief. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréoscope.stereoscop (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOSCÓP s.n. Dispozitiv optic care redă în relief imaginile obiectelor. [< fr.
stéréoscope, cf. gr.
stereos – solid,
skopein – a examina].
stereoscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOSCÓP s. n. instrument optic folosit în stereoscopie. (< fr.
stéréoscope)
stereoscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!stereoscóp (-re-os-cop/-o-scop) s. n.,
pl. stereoscoápestereoscop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stereoscop n. instrument de optică prin mijlocul căruia imaginile plane apar în relief.
stereoscop (Dicționaru limbii românești, 1939)*stereoscóp n., pl.
oape (vgr.
stereós, sólid, și
skopio, privesc. V.
scop). Un fel de binoclŭ pin care imaginile plane apar în relief.
stereoscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOSCÓP, stereoscoape, s. n. Dispozitiv optic care servește la examinarea stereogramelor, făcând ca imaginile lor să apară în relief. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréoscope.