stereostatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOSTÁTIC, -Ă, stereostatici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide.
2. Adj. De stereostatică (
1). [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréostatique.stereostatic (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la stereostatică. [Cf. fr.
stéréostatique].
stereostatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOSTÁTIC, -Ă I.
adj. referitor la stereostatică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. (< fr.
stéréostatique)
stereostatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOSTÁTIC, -Ă, stereostatici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide.
2. Adj. Care aparține stereostaticii (
1), privitor la stereostatică. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. stéréostatique.