stereoscopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu procedeele de înregistrare și de redare a imaginilor în relief și cu studiul proprietăților optico-mecanice ale instrumentelor folosite în acest scop. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréoscopie.stereoscopie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOSCOPÍE s.f. Ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele și instrumentele stereoscopice. ♦ Procedeu de înregistrare și de redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a subiectului fotografiat sau filmat. ♦ Tehnica construcției instrumentelor stereoscopice. [Gen.
-iei. / cf. fr.
stéréoscopie].
stereoscopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOSCOPÍE s. f. 1. ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele și instrumentele stereoscopice. 2. procedeu de înregistrare și redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a subiectului fotografiat sau filmat. 3. tehnica construcției instrumentelor stereoscopice. (< fr.
stéréoscopie)
stereoscopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!stereoscopíe (-re-os-co-/-o-sco-) s. f.,
art. stereoscopía, g.-d. stereoscopíi, art. stereoscopíeistereoscopie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu procedeele de înregistrare și de redare a imaginilor în relief și cu studiul proprietăților optico-mecanice ale instrumentelor folosite în acest scop. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréoscopie.