stereofonie - explicat in DEX

stereofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonie.

stereofonie (Dicționar de neologisme, 1986)
STEREOFONÍE s.f. Procedeu de înregistrare și redare a sunetului, care permite reconstituirea spațială a sursei sonore în timpul audiției. [Gen. -iei. / < fr. stéréophonie].

stereofonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STEREOFONÍE s. f. tehnică de înregistrare și redare a sunetului, care dă ascultătorului senzația de spațialitate a surselor sonore. (< fr. stéréophonie)

stereofonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stereofoníe (-re-o-) s. f., art. stereofonía, g.-d. stereofoníi, art. stereofoníei

stereofonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: -re-o-] — Din fr. stéréophonie.