stereofonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOFÓNIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréophonique.stereofonic (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOFÓNIC, -Ă adj. Referitor la stereofonie; bazat pe stereofonie. [< fr.
stéréophonique].
stereofonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereofónic (-re-o-) adj. m.,
pl. stereofónici; f. stereofónică, pl. stereofónicestereofonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOFÓNIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréophonique.