stereofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOFOTOGRAFÍE, stereofotografii, s. f. Ramură a tehnicii fotografice care se ocupă cu obținerea unei perechi de fotografii luate sub unghiuri puțin diferite. ♦ Dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréophotographie.stereofotografie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOFOTOGRAFÍE s.f. Ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate. ♦ Dublă imagine constituită prin două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. [Gen.
-iei. / cf. fr.
stéréophotographie].
stereofotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOFOTOGRAFÍE s. f. 1. ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate. 2. dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. (< fr.
stéréophotographie)
stereofotografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereofotografíe (-re-o-, -to-gra-) s. f.,
art. stereofotografía, g.-d. stereofotografíi, art. stereofotografíeistereofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOFOTOGRAFÍE, stereofotografii, s. f. Ramură a tehnicii fotografice care se ocupă cu obținerea unei perechi de fotografii luate sub unghiuri puțin diferite. ♦ Dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. [
Pr.: -
re-o-] —Din
fr. stéréophotographie.