stereocinematografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOCINEMATOGRAFÍE s. f. Tehnică cinematografică în care se oferă spectatorului senzația unor imagini în relief. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréocinématographie.stereocinematografie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOCINEMATOGRAFÍE s.f. Cinematografie care redă imaginile în relief. [Gen.
-iei. / cf. fr.
stéréocinématographie].
stereocinematografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOCINEMATOGRAFÍE s. f. cinematografie care redă imaginile în relief. (< fr.
stéréocinématographie)
stereocinematografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereocinematografíe (-re-o-, -to-gra-) s. f.,
art. stereocinematografía, g.-d. stereocinematografíi, art. stereocinematografíeistereocinematografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOCINEMATOGRAFÍE s. f. Tehnică cinematografică în care se oferă spectatorului senzația unor imagini în relief. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréocinematographie.