stereochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul așezării în spațiu a atomilor unei molecule. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréochimie.stereochimie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază aranjarea în spațiu a atomilor unei molecule. [Gen.
-iei. / cf. fr.
stéréochimie].
stereochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază aranjarea în spațiu a atomilor moleculelor. (< fr.
stéréochimie)
stereochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereochimíe (-re-o-) s. f.,
art. stereochimía, g.-d. stereochimíi, art. stereochimíeistereochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul așezării în spațiu a atomilor unei molecule. [
Pr.: -
re-o-] — Din
fr. stéréochimie.