stereocartografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOCARTOGRAFÍE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréocartographie.stereocartografie (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOCARTOGRAFÍE s.f. Metodă de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Gen.
-iei. / < fr.
stéréocartographie].
stereocartografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOCARTOGRAFÍE s. f. procedeu de întocmire a planurilor și hărților cu ajutorul stereogramelor. (< fr.
stéréocartographie)
stereocartografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOCARTOGRAFÍE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. stéréocartographie.