stereocartograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEREOCARTOGRÁF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic al unei localități sau al unei regiuni, pe bază de stereograme. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. stéréocartographe, germ. Stereokartograph.stereocartograf (Dicționar de neologisme, 1986)STEREOCARTOGRÁF s.n. Aparat pentru schițarea automată a planului unei localități pe baza stereogramelor. [Pron.
-re-o-. / < fr.
stéréocartographe].
stereocartograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)STEREOCARTOGRÁF s. n. aparat pentru schițarea automată a unui plan cartografic pe baza stereogramelor. (< fr.
stéréocartographe)
stereocartograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stereocartográf (-re-o-, -to-graf) s. n.,
pl. stereocartográfestereocartograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEREOCARTOGRÁF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic al unei localități sau al unei regiuni, pe bază de stereograme. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. stéréocartographe, germ. Stereokartograph.