statutar - explicat in DEX

statutar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STATUTÁR, -Ă, statutari, -e, adj. Conform unui statut, bazat pe un statut; prevăzut, înscris într-un statut. – Din fr. statutaire.

statutar (Dicționar de neologisme, 1986)
STATUTÁR, -Ă adj. Care este prevăzut, consemnat într-un statut; conform unui statut. [Cf. fr. statutaire].

statutar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STATUTÁR, -Ă adj. bazat pe un statut; conform unui statut. (< fr. statutaire)

statutar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
statutár adj. m., pl. statutári; f. statutáră, pl. statutáre

statutar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*statutár, -ă adj. (d. statut; fr. -taire). Conform statutuluĭ: gerant statutar.

statutar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STATUTÁR, -Ă, statutari, -e, adj. Conform unui statut, bazat pe un statut; prevăzut, înscris într-un statut. — Din fr. statutaire.