stătut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STĂTÚT, -Ă, stătuți, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦
Fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă.
2. (
Înv.) Istovit, vlăguit. –
V. sta.