status (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁTUS, statusuri, s. n. (În sociologie) Statut. – Din
lat. status.status (Dicționar de neologisme, 1986)STÁTUS s.n. 1. Loc pe care îl ocupă un individ oarecare într-un sistem și la un moment dat.
2. Comportament la care un individ poate să se aștepte din partea celorlalți. [< lat.
status].
status (Marele dicționar de neologisme, 2000)STÁTUS s. n. 1. poziție a unui individ sau a unui corp într-un sistem dat; statut social. 2. comportament la care un individ poate să se aștepte din partea celorlalți. (< lat.
status)
status (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁTUS, statusuri, s. n. (în sociologie) Statut. —
Din lat. status.