statornicì - explicat in DEX

statornici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic.

statornici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
statornicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 să statorniceáscă

statornicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
statornicì v. a stabili, a regula, a fixa.

statornici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. — Din statornic.