statornicie - explicat in DEX

statornicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STATORNICÍE s. f. Fermitate, constanță, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. – Statornic + suf. -ie.

statornicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
statornicíe s. f., art. statornicía, g.-d. statornicíi, art. statornicíei

statornicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
statornicie f. tărie sufletească.

statornicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
statornicíe f. Caracteru de a fi statornic.

statornicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STATORNICÍE s. f. Fermitate, constanță, neclintire (în. păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. — Statornic + suf. -ie.