statori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STATORÍ, statoresc, vb. IV.
Intranz. (
Înv. și
reg.) A stabili, a statornici
(2), a hotărî. – Din
stat3 (după
datori).
statorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)statorì v. a statornici. [V.
statornic].