statornici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent).
2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din
statornic.