spulberător - explicat in DEX

spulberător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPULBERĂTÓR, -OÁRE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.

spulberător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spulberătór (rar) adj. m., pl. spulberătóri; f. sg. și pl. spulberătoáre

spulberător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPULBERĂTÓR, -OÁRE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. — Spulbera + suf. -ător.