sprinteneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRINTENEÁLĂ, sprinteneli, s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. –
Sprinten +
suf. -eală.sprinteneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprinteneálă s. f.,
g.-d. art. sprintenéliisprinteneală (Dicționaru limbii românești, 1939)sprinteneálă f., pl.
elĭ. Sprintenie.
sprinteneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRINTENEÁLĂ s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. —
Sprinten +
suf. -
eală.