sprintenel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPRINTENÉL, -EÁ, -ÍCĂ,sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. – Sprinten + suf. -el.
sprintenel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sprintenél adj. m., pl. sprintenéi; f. sprinteneá/sprintenícă, pl. sprintenéle
sprintenel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPRINTENÉL, -EÁ, -ÍCĂ,sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. — Sprinten + suf. -el.