sprinten (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊
Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦
Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. –
Cf. scr. spretan.