sprinteior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPRINTEIÓR, -OÁRĂ,sprinteiori, -oare, adj. (Pop.) Sprintenel. [Pr.: -te-ior] – Sprinten + suf. -ior.
sprinteior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sprinteiór adj. m., pl. sprinteióri; f. sprinteioáră, pl. sprinteioáre
sprinteior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPRINTEIÓR, -OARĂ,sprinteiori, -oare, adj. Sprintenel. [Pr.: -te-ior] — Sprinten + suf. -ior.