spiritualiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRITUALIZÁ, spiritualizez, vb. I.
Tranz. A încerca să dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un conținut spiritual, a încerca să le detașeze de materie. ♦
Refl. A căpăta o anumită adâncime spirituală. [
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. spiritualiser.spiritualiza (Dicționar de neologisme, 1986)SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. A da, a impregna un caracter spiritual. [Cf. fr.
spiritualiser].
spiritualiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a încerca să (se) detașeze de materie, să (se) apropie de viața spirituală. (< fr.
spiritualiser)
spiritualiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spiritualizá (a ~) (-tu-a-) vb.,
ind. prez. 3
spiritualizeázăspiritualiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRITUALIZÁ, spiritualizez, vb. I.
Tranz. A încerca să dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un conținut spiritual, a încerca să le detașeze de materie. ♦
Refl. A căpăta o anumită adâncime spirituală. [
Pr.: -t
u-a-] — Din
fr. spiritualiser.spiritualizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spiritualizà v.
1. a converti sensul literal al unui pasaj într’unul spiritual, alegoric;
2. a da un caracter spiritual, a degaja de materie.