spiritualitate - explicat in DEX

spiritualitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.

spiritualitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SPIRITUALITÁTE s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualité].

spiritualitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPIRITUALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualité, lat. spiritualitas)

spiritualitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spiritualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. spiritualitắții

spiritualitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spiritualitate f. caracterul celor spirituale: spiritualitatea sufletului.

spiritualitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spiritualitáte f. Caracteru celor spirituale: spiritualitatea sufletuluĭ.

spiritualitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ Spec. Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] — Din fr. spiritualité.