spiritualizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRITUALIZÁRE, spiritualizări, s. f. Faptul de a spiritualiza. [
Pr.:
-tu-a] –
V. spiritualiza.spiritualizare (Dicționar de neologisme, 1986)SPIRITUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a spiritualiza. [<
spiritualiza].
spiritualizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spiritualizáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. spiritualizắrii; pl. spiritualizắrispiritualizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRITUALIZÁRE, spiritualizări, s. f. Faptul de
a spiritualiza. [
Pr.: -
tu-a] —
V. spiritualiza.