spiritualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRITUALÍSM s. n. Doctrină filozofică, opusă materialismului, care consideră că factorul de bază al Universului este spiritul (materia fiind un simplu produs al spiritului) sau că spiritul există independent de materie.
V. idealism. [
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. spiritualisme.spiritualism (Dicționar de neologisme, 1986)SPIRITUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. [Pron.
-tu-a-. / < fr.
spiritualisme].
spiritualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIRITUALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. (< fr.
spiritualisme)
spiritualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spiritualísm (-tu-a-) s. n.spiritualism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spiritualism n. doctrina celor ce cred că sufletul e imaterial și nemuritor.
spiritualism (Dicționaru limbii românești, 1939)*spiritualísm n. Doctrina celor ce cred că sufletul există independent de materie și
că e nemuritor (Leibniz). Tendență de a trăi o vĭață spirituală. V.
materializm.spiritualism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRITUALÍSM s. n. Concepție care afirmă că spiritul uman, sufletul constituie o realitate de sine stătătoare, independentă de materie sau că este baza întregii realități. [
Pr.:
-tu-a-] — Din
fr. spiritualisme.