speti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPETÍ, spetesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦
Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din
spată.speti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spetí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. spetésc, imperf. 3
sg. speteá; conj. prez. 3
să speteáscăspeti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPETÍ, spetesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦
Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. — Din
spată.spetì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spetì v.
1. a-și rupe spetele sau mijlocul:
calul s’a spetit; 2. fig. a obosi peste măsură:
muncești de te spetești.