speță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie.
2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. ◊
Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. –
Cf. germ. Spezies, fr. espèce.