speti - explicat in DEX

speti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.

speti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetésc, imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 să speteáscă

speti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. — Din spată.

spetì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spetì v. 1. a-și rupe spetele sau mijlocul: calul s’a spetit; 2. fig. a obosi peste măsură: muncești de te spetești.