speze (Dicționaru limbii românești, 1939)*spéze f. pl. (it.
spesa, pl.
spese, cheltuĭală, d. lat.
ex-pensa, care vine d.
ex-pendere, -
pensum, a plăti. V.
pensiune, spînzur, a-pes, schijă, spență). Pl. Cheltuĭală:
pe spezele mele. Speze de judecată, cheltuĭelĭ de judecată. – Și
spese.