speteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPETEÁLĂ, speteli, s. f. (
Pop.) Boală a animalelor de tracțiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor și a țesuturilor spinării din cauza eforturilor și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.;
p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). –
Speti +
suf. -eală.