spetează (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPETEÁZĂ, speteze, s. f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care își reazemă spatele cel care șade; spătar
1, rezemătoare.
2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect:
a) fiecare dintre aripile morii de vânt;
b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă;
c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car;
d) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului;
e) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături;
f) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut;
g) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie;
h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele. –
Spată +
suf. -ează.