speță - explicat in DEX

speță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. ◊ Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. – Cf. germ. Spezies, fr. espèce.

speță (Dicționar de neologisme, 1986)
SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species].

speță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPÉȚĂ s. f. 1. specie. 2. (jur.) pricină supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicție. ♦ în ~ = în cazul dat. (< germ. Spezies)

speță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spéță (specie, pricină) s. f., g.-d. art. spéței; pl. spéțe

speță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
speță f. V. specie.

speță (Dicționaru limbii românești, 1939)
spéță, V. specie.

speță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. — Cf. germ. Spezies, fr. espèce.