șperlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPÉRLĂ s. f. (
Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ◊
Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă.
A o da prin șperlă = a o păți. –
Et. nec.