sperios - explicat in DEX

sperios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPERIÓS, -OÁSĂ, sperioși, -oase, adj. (Despre ființe) Care se sperie ușor; fricos. ♦ (Despre oameni) Timid, sfios. ♦ Care exprimă frică, spaimă sau timiditate. [Pr.: -ri-os] – Speria + suf. -os.

sperios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
speriós (-ri-os) adj. m., pl. sperióși; f. sperioásă, pl. sperioáse

sperios (Dicționaru limbii românești, 1939)
speriós, -oásă adj. Care se sperie lesne: copil, cal sperios. – În nord, Olt. spă-.

sperios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sperios a. care se sperie lesne.

sperios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPERIÓS, -OÁSĂ, sperioși, -oase, adj. (Despre ființe) Care se sperie ușor; fricos. ♦ (Despre oameni) Timid, sfios. ♦ Care exprimă frică, spaimă sau timiditate. [Pr.: -ri-os] — Speria + suf. -os.