specula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECULÁ, speculez, vb. I.
1. Tranz. A trage foloasele dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (
1), a vinde cu suprapreț.
2. Tranz. A face tranzacții de valori.
3. Intranz. și
tranz. A face speculații (
2). – Din
fr. spéculer.specula (Dicționar de neologisme, 1986)SPECULÁ vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicând specula; (
p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.
2. intr., tr. A face deducții teoretizând formal, fără legătură cu practica. [< fr.
spéculer, cf. it.
speculare, lat.
speculari].
specula (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECULÁ vb. I. tr. 1. a face speculă. ◊ a înșela (pe cineva). ◊ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacții de valori. II. intr., tr. a face speculații (1), deducții. (< fr.
spéculer, lat.
speculari)
specula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)speculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
speculeázăspeculà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)speculà v.
1. a medita cu atențiune asupra unei materii;
2. a face proiecte, operațiuni de finanțe, de comerț:
a specula asupra vânzării terenurilor; 3. fig. a exploata:
a specula favoarea poporului.specula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECULÁ, speculez, vb. I.
1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (
1), a vinde cu suprapreț.
2. Tranz. A face tranzacții de valori.
3. Intranz. și
tranz. A face speculații (
1). — Din
fr. spéculer.