specificitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECIFICITÁTE s. f. (Rar) Specific. – După
fr. spécificité.specificitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECIFICITÁTE s. f. Specific (
2). – Din
fr. spécificité.specificitate (Dicționar de neologisme, 1986)SPECIFICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este specific; particularitate caracteristică. [Cf. fr.
spécificité].
specificitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECIFICITÁTE s. f. caracter specific; notă distinctivă. (< fr.
spécificité)
specificitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)specificitáte s. f.,
g.-d. art. specificitắțiispecificitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECIFICITÁTE s. f. Specific (
2). — Din
fr. spécificité.