specificator - explicat in DEX

specificator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPECIFICÁTOR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Care indică, menționează în mod special. – Din specifica + suf. -tor.

specificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECIFICATÓR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Specificativ. – Specifica + suf. -tor.

specificator (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care indică, menționează în mod special; specificativ. [< specifica + -tor].

specificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECIFICATÓR, -OÁRE adj. care specifică; specificativ. (< specifica + -tor)

specificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
specificatór (rar) adj. m., pl. specificatóri; f. sg. și pl. specificatoáre

specificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECIFICATÓR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Specificativ. — Specifica + suf. -tor.