specios - explicat in DEX

specios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECIÓS, -OÁSĂ, specioși, -oase, adj. (Livr.) Care are doar aparențe favorabile, plăcute; amăgitor, înșelător. [Pr.: -ci-os] – Din fr. spécieux, lat. speciosus.

specios (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECIÓS, -OÁSĂ adj. (Rar) Aparent, amăgitor, înșelător. [Pron. -ci-os. / cf. fr. spécieux, lat. speciosus].

specios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECIÓS, -OÁSĂ adj. care are doar aparențe favorabile; aparent, înșelător. (< fr. spécieux, lat. speciosus)

specios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
speciós (înșelător) (livr.) (-ci-os) adj. m., pl. specióși; f. specioásă, pl. specioáse

specios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*speciós, -oásă adj. (lat. speciosus, frumos, arătos, d. species, aspect, strălucire; fr. spécieux). Care n’are de cît o aparentă de adevăr și de dreptate: argument specios. Adv. În mod specios.

specios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
specios a. ce are o aparență de adevăr: motive specioase.

specios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECIÓS, -OÁSĂ, specioși, -oase, adj. (Livr.) Care are doar aparențe favorabile, plăcute; amăgitor, înșelător. [Pr.: -ci-os] — Din fr. spécieux, lat. speciosus.