specificativ - explicat in DEX

specificativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECIFICATÍV, -Ă, specificativi, -e, adj. (Rar) Care specifică, în care se specifică ceva; specificator. – Din fr. spécificatif.

specificativ (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Specificator. [Cf. fr. spécificatif].

specificativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECIFICATÍV, -Ă adj. specificator. (< fr. spécificatif)

specificativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
specificatív (rar) adj. m., pl. specificatívi; f. specificatívă, pl. specificatíve

specificativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
specificativ a. care specifică.

specificativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECIFICÁTIV, -Ă, specificativi, -e, adj. (Rar) Care specifică, în care se specifică ceva; specificator. — Din fr. spécificatif.