specificare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de
a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune.
specificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de
a specifica și rezultatul ei; indicație, mențiune, specificație. –
V. specifica.specificare (Dicționar de neologisme, 1986)SPECIFICÁRE s.f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; specificație. [<
specifica].
specificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)specificáre s. f.,
g.-d. art. specificắrii; pl. specificắrispecificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de
a specifica și rezultatul ei; indicație, mențiune, specificație. —
V. specifica.