specifica - explicat in DEX

specifica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPECIFICÁ, specífic, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

specifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECIFICÁ, specífic, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

specifica (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECIFICÁ vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specífic, 3,6 -că. / < fr. spécifier].

specifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECIFICÁ vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)

specifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
specificá (a ~) vb., ind. prez. 3 specífică; conj. prez. 3 să specífice

specificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.

specifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECIFICÁ, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. — Din lat. specificare, fr. spécifier.