sofistica - explicat in DEX

sofistica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.

sofistica (Dicționar de neologisme, 1986)
SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].

sofistica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)

sofistica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sofisticá (a ~) vb., ind. prez. 3 sofisticheáză

sofistica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. — Din fr. sophistiquer.