sofisticat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOFISTICÁT, -Ă, sofisticați, -te, adj. (Despre limbaj, stil, aspect etc.) Căutat, artificial, complicat sau prețios; (despre oameni) care se manifestă artificial, complicat, prețios. –
V. sofistica. Cf. fr. sophistiqué.sofisticat (Dicționar de neologisme, 1986)SOFISTICÁT, -Ă adj. (
Liv.)
1. Care are la bază un sofism; propriu sofiștilor.
2. Care arată rafinament căutat și o exagerată artificiozitate; nenatural. [Cf. it.
sofisticato, fr.
sophistiqué].
sofisticat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOFISTICÁT, -Ă adj. care are la bază un sofism; propriu sofiștilor. ◊ căutat, artificial; prețios, complicat; nenatural. (< fr.
sophistiqué)
sofisticat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOFISTICÁT, -Ă, sofisticați, -te, adj. (Despre limbaj, stil, aspect etc.) Căutat, artificial, complicat sau prețios; (despre oameni) care se manifestă artificial, complicat, prețios. —
V. sofistica. Cf. fr. sophistique.