sofist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOFÍST, -Ă, sofiști, -ste, s. m. și
f. Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuție argumentarea sofistică. ♦
P. gener. Persoană care folosește sofismele, argumentația sofistică. – Din
fr. sophiste, lat. sophista.